Skip to content
puncte
  • #

Fenomenul “burnout” la Casa Austria – Psiholog Ica Secosan

Profesia medicală se află într-un context paradoxal care stabilește compasiunea și empatia ca elemente esențiale ale relației medic-pacient, iar în același timp, obiectivitatea și detașarea sunt ingrediente necesare în tratarea corectă a cazurilor. În anul 1970, psihologul american Herbert Freudenberger vorbește pentru prima oară despre fenomenul de burnout, în special în rândul profesiilor care se ocupă cu îngrijirea aproapelui sau salvarea acestuia din situații de criză: medici, asistenți medicali, psihologi, asistenți sociali, pompieri, polițiști, profesori, etc. 

Fenomenul burnout se definește ca o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională, cauzată de expunerea la un stres prelungit la locul de muncă, reprezentând un dezechilibru între resursele personale, cerințele postului și gradul de satisfacție profesională. În context medical și nu numai, acest fenomen de stres profesional presupune trei mari dimensiuni: epuizarea emoțională, detașarea sau cinismul și ineficiența profesională. 

O statistică a Organizației Mondiale a Muncii stabilește faptul că șapte din zece români sunt stresați la locul de muncă, situându-ne deasupra mediei europene. Mai mult de jumătate dintre angajații europeni suferă de stres profesional. Un raport al Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă stabilește că stresul ocupațional se află pe locul 2 în ierarhia problemelor de sănătate în Europa.

Ținând cont de aceste considerente, o preocupare constantă a clinicii noastre s-a îndreptat înspre studierea acestui fenomen de burnout în rândul cadrelor medicale, felul în care medicii și asistenții medicali implicați în tratarea unor cazuri extrem de dificile și cu o încărcătură emoțională mare, resimt stresul la locul de muncă. De-a lungul anilor, măsurăm periodic intensitatea stresului profesional, utilizând scale standardizate conform cerințelor academice specifice. 

În timpul pandemiei de COVID-19, presiunea uriașă pusă asupra sistemului medical poate fi resimțită la nivelul fiecărei persoane care lucrează într-o instituție medicală. Studiul realizat în cadrul clinicii noastre, a avut ca scop identificarea nivelului de burnout, precum și a implicațiilor psihologice asociate pandemiei. Rezultatele au fost surprinzătoare, în sensul că, nivelul de stres resimțit de cadrele medicale a fost unul redus, acestea s-au simțit în control și siguranță, prezentând nivele scăzute de anxietate și depresie. Aceste rezultate sunt congruente cu alte studii internaționale în domeniu, care subliniază că, în perioada pandemică, majoritatea cadrelor medicale care au lucrat cu pacienți infectați cu virusul SARS COV-2, au prezentat nivele scăzute de burnout. Aceste rezultate sunt explicate prin faptul că, încă de la începutul epidemiei, eforturile concertate ale sistemelor medicale din diferite țări au vizat elaborarea unor ghiduri și protocoale clare, reguli și dispoziții transmise periodic către instituțiile medicale, astfel încât cadrele medicale expuse pericolului de contaminare, s-au simțit în siguranță și în controlul normelor învățate.

Preocuparea pentru starea de bine a angajatului ar trebui să fie un deziderat pentru orice instituție sau companie. În sistemul medical, mai mult decât în orice alt sistem, statusul mintal al cadrului medical care tratează pacienți este extrem de important. Burnout-ul are consecințe negative, pe termen scurt și lung, atât asupra persoanei (epuizare, probleme de sănătate, părăsirea locului de muncă, etc.), cât și asupra organizației (absenteism, scăderea performanței, erori, etc.). 

Atenția constantă îndreptată înspre colegii și partenerii noștri, cu scopul acordării actului medical de cea mai înaltă performanță pacienților care trec pragul Clinicii de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă Casa Austria, Timișoara, va rămâne o preocupare constantă a colectivului nostru.

Psiholog Ica Secoșan